ACTIVITATEA DE ADVOCACY CA SISTEM DE COMUNICARE

Prezentare de Ed Priola, consultant CIPE

INTRODUCERE
PRIVIRE ANSAMBLU ASUPRA CAMPANIEI DE ADVOCACY
ACTIVITATEA DE ADVOCACY: PERCEPTII COMUNE
CAMPANIILE DE ADVOCACY: UN SISTEM DE COMUNICARE
MOTIVATIILE FACTORILOR DE DECIZIE
FACTORII DE DECIZIE SI CAMPANIILE DE ADVOCACY
PLANIFICARE STRATEGICA
CANALE LEGALE
LOBBY DIRECT
COALITII STRATEGICE
MASS MEDIA
COMUNICAREA LA NIVELUL DE BAZA
CONCLUZII SI REZUMAT
PLANUL ASOCIATIEI ROMÂNE A OAMENILOR DE AFACERI

INTRODUCERE

Unui observator obişnuit noţiunea “activităţii de advocacy” pare destul de simplă. În mod evident, activitatea de advocacy se referă la cineva care doreşte să convingă pe cineva, undeva, că trebuie să sprijine o idee în legătură cu ceva. Se trimite un mesaj şi se primeşte un mesaj. Destul de interesant pentru că acesta este cel mai elementar model de comunicare folosit de oamenii de ştiinţă în domeniul comportamentului.

Este evident că trebuie să ştim mai multe. Principala caracteristică a activităţii de advocacy este aceea că implică promovarea unei chestiuni sau cauze de care ne pasă. Multă lume înţelege aceasta ca însemnând a face lobby pe lângă oficialităţile publice în legătură cu această chestiune. Asta este adevărat doar într-o anumită măsură. Dar din nou trebuie să ştim mai multe, pentru că activitatea de advocacy implică mult mai multe decât a face lobby direct pe lângă oficialităţile publice.

Aceasta prezentare recomandă un cadru conceptual care utilizează un model fundamental de comunicare umană ca sistem de îndrumare a înţelegerii activităţii de advocacy ca un proces, şi de sprijinire a directorilor de “campanii de advocacy” în obţinerea unor rezultate de succes.

Vom închide cercul mesajului trimis şi primit şi vom lua în consideraţie şi răspunsul receptorului de mesaj. Extinzând modelul fundamental astfel, putem considera comunicarea ca un proces continuu sau ca pe un “sistem de advocacy”. Bineînţeles că acest lucru va ajuta la explicarea a ceea ce înţelegem atunci când ne referim la “campaniile de advocacy”.

În acest context aplicarea termenului de “advocacy” devine şi mai specifică. Este primul aspect pe care noii veniţi în “campaniile de advocay” au adesea tendinţa să-l uite. Pe scurt, o campanie de advocacy este direct asociată cu o decizie a unui factor politic despre legislaţia specifică. Dacă acţiunile dumneavoastră nu vizează promovarea sau apărarea unei legislaţii sau reglementări specifice, atunci nu sunteţi angajaţi într-o "campanie de advocacy".

Legislaţia este cea mai relevantă măsură a succesului final în arena politică şi ar trebui să fie primul punct de referinţă pentru orice măsură luată în cadrul unei campanii de advocacy. Ea clarifică misiunea organizaţiei şi concentrează cheltuirea resurselor limitate asupra factorilor de decizie principali.

Dezideratul de a fi eficace şi eficient în adesea extrem de haotica arenă politică necesită acest tip de focalizare la nivel de organizaţie. În practică, nevoia unor opţiuni de campanie cheie vine repede şi necesită o implementare metodologică disciplinată. Chiar şi cele mai bine finanţate organizaţii se trezesc în situaţii dificile şi nu reuşesc să-şi menţină avantajul competitiv asupra adversarilor politici atunci când uită acest aspect.

Practica campaniilor de advocacy se schimbă în permanenţă. Ceea ce a fost valabil azi adesea nu mai e valabil şi a doua zi. Nimic din ceea ce se spune nu poate fi bătut în cuie. Singurele limite sunt imaginaţia şi tehnologia. Toţi trebuie să rămânem studenţi ai schimbării. Spunând acestea exista unele procedee şi convenţii generale care funcţionează mai bine ca altele. Pot sa vă împărtăşesc azi câteva decenii de experienţă personală şi de dialog cu experţi care au desfăşurat campanii de advocacy în întreaga lume. Sper să puteţi reţine ceea ce este valabil pentru dumneavoastră în contextul propriei dumneavoastră experienţe.

Inapoi

În termeni simpli campaniile tipice de advocacy pot fi privite ca având trei etape fundamentale: 1) Planuri, 2) Acţiuni, şi 3) Evaluări.

Din moment ce campaniile de advocacy vizează propuneri specifice (legislaţie) ele se încadrează perfect în ciclul fiecărei sesiuni legislative. Acest lucru asigură o perioadă specifică de analiză şi posibilitatea de a se face corecţii de strategie şi de a se îmbunătăţi mesajul astfel încât sistemul de comunicare să producă rezultatul dorit.

Deşi toate campaniile de advocacy au scenarii distincte, există câteva caracteristici care sunt comune celor mai bune dintre ele.

Vom vorbi mai pe larg despre dezvoltarea acestor atribute pe parcursul prezentării.

Inapoi

Înainte de a trece la examinarea campaniilor de advocacy ca sisteme de comunicare există un număr de principii de bază susţinute de cei mai profesionişti practicieni care merită a fi luate în consideraţie:

1. Tehnologia activităţii de advocacy este neutră din punct de vedere politic. Oricine o poate folosi.
2. Mesajul este instrumentul.
3. Percepţia este adesea realitate.

O anchetă arata că şapte scrisori spontane despre o chestiune vor determina un membru al legislativului unui stat din Statele Unite să numească un consilier pentru chestiunea respectiva. Scrisorile servesc drept supape ale sentimentelor unor milioane de oameni în câteva districte.

4. Informaţia corectă şi de actualitate înseamnă putere.
5. Activitatea de advocacy foloseşte cel mai bine ca proces de colaborare.
6. Deşi sistemele politice sunt diferite ele au în comun elemente ale naturii umane în procesul luării deciziilor.
7. Pentru a lua parte la deciziile politice trebuie sa fii de fata. Nu poţi câştiga toate bătăliile legislative dar adversarii vor realiza că îi va costa dacă nu ţin seama şi de dumneavoastră.
8. Activitatea de advocacy este atât artă cat şi ştiinţă (imaginaţie, abilitate şi practică).
9. Chiar şi cea mai bine elaborată strategie nu va reuşi întotdeauna.
10. Iubiţi-vă mama întotdeauna.

Ce este un sistem? Un sistem este o colecţie de elemente care lucrează împreună pentru a atinge un obiectiv. Comparat cu o fabrică, el este un proces care include:

• Intrări
• Ieşiri
• Feedback

Faptul ca aceleaşi activităţi se repetă pentru a realiza un produs oferă posibilitatea îmbunătăţirii procesului de prelucrare şi efectuării de analize comparative la intervale fixe.

Deci, care sunt elementele unui sistem de advocacy? Elementele de baza ale unui sistem de advocacy sunt aceleaşi cu cele ale unui sistem de comunicare şi pot fi clasificate în următoarele categorii:

• Părţi: indivizi şi organizaţii.
• Acţiuni: proces, mişcări, utilizare resurse.
• Elemente de control: Constrângeri legale, proces, planuri, termene, politici.
• Canale de informare.

Un sistem de comunicare este în esenţă acelaşi. Aşa cum s-a arătat în introducere, un sistem de comunicare începe cu stabilirea:

• Emiţătorului
• Canalului (mijlocului de comunicare)
• Receptorului
• Feedback-ului

La modelul de bază am adăugat răspunsul destinatarului la mesajul original, răspunsul sub formă de feedback pentru clarificare sau modificarea a ceea ce ar fi rezultatul dorit.

Sistemul real devine mai complex. Campaniile de advocacy încorporează o multitudine de canale de comunicare. Aceste canale se încadrează perfect în schema sistemului de comunicare.

Împărţite în patru categorii, aceste canale asigură directorilor de campanii de advocacy o paletă bogată de strategii şi tactici potenţiale şi un desfăşurător al subiectelor din prezentare:

1. Căile legale
2. Lobby direct.
3. Mass-media
   1. Instituţii de presă câştigate
   2. Instituţii de presă plătite
   3. Instituţii de presă interactive
4. Organizaţia de bază

Când sistemul funcţionează, el produce rezultatul dorit. În sistemele cu autonomie alegatorii sunt, în mod ideal, cei care determină aceste rezultate dorite. Când alegătorii obţin ceea ce doresc, atunci sistemul funcţionează prin definiţie. Dacă ei nu obţin ceea ce doresc atunci trebuie sa corecteze şi sa îmbunătăţească sistemul până când obţin ceea ce doresc. Şi fac acest lucru prin comunicare interactivă cu factorii de decizie (Feedback).

Problemele apar atunci când alţi alegători concurează cu soluţii politice alternative sau când mesajul către factorii de decizie este distorsionat sau obstrucţionat de confuzia din alte mesaje de la alte surse. Fie că mesajul nostru are nevoie de corecţii pentru a fi observat fie că trebuie să ne îmbunătăţim metoda (canalul) de transmitere. În esenţă trebuie sa jonglam cu sistemul.

Acesta este avantajul analizării campaniilor de advocacy ca sistem de comunicare. Pentru că noi avem un mod de a ne îmbunătăţi capacitatea de a comunica şi efectua transmiterea: sub forma costurilor reduse per ciclu, raporturi eficace ale ratelor de răspuns, timpului de anunţare, timpului de răspuns, alerte mai eficiente în mai puţin timp.

Inapoi

Factorii de decizie reprezintă ţinta principală a unei campanii de advocacy. De aceea, o astfel de campanie trebuie să se concentreze pe motivaţia procesului decizional.

Aşa ca puneţi-vă întrebarea, daca aţi fi politician (factor de decizie) ce v-ar interesa cel mai mult dacă ar fi să alegeţi între mai multe alternative politice?

• Pe cine ascultaţi?
• Cărui grup îi daţi mai multă ascultare?
• Aceasta îmi va aduce bani sau voturi?

1. Exista o unanimitate fundamentala între experţii în activitatea de advocacy că motivaţiile esenţiale ale politicienilor aleşi sunt aceleaşi. Şi anume, “Când politicienii simt căldura atunci au tendinţa de a vedea lumina.”
2. Chiar şi oficialii aleşi animaţi de cele mai bune intenţii sunt confruntaţi cu această formulă de luare a deciziilor, pusă altfel: “Înainte de a salva omenirea trebuie să-ţi salvezi scaunul.”
3. În orice încleştare între fapte (substanţă) şi voturi (politică) vor câştiga voturile.
4. Motivaţia care stă la baza deciziilor luate de factorii însărcinaţi să facă acest lucru constă în doua reguli exprimate de unul dintre cei mai flexibili politicieni din istoria americană, Russel Long, fost Guvernator al Statului Louisiana, “Primul obiectiv este să fii reales. Al doilea obiectiv este să nu uiţi niciodată primul obiectiv.” Acelaşi lucru este valabil pentru partidele politice; şi asta cu atât mai mult cu cat menţinerea puterii este raţiunea lor de a exista.

Unul dintre cele mai bune exemple de succes al funcţionarii sistemului de advocacy a fost contribuţia acestuia la dezmembrarea sistemului bazat pe vechimea în funcţie în Congresul american. Înainte de apariţia campaniilor de advocacy eficiente, conducătorii de partide puternice deţineau poziţii de control în Congresul Statelor Unite doar pe baza timpului petrecut în funcţie. Acest sistem permitea doar celor cu acces la aceste câteva poziţii să aibă influenţă.

Nu este o coincidenţă faptul ca 70% din cele 2 milioane de ONG-uri ce există în Statele Unite au fost create în ultimii 30 de ani sau că numărul de ONG-uri ce funcţionează în trei sau mai multe ţari a crescut de patru ori.

Când campaniile de advocacy sunt făcute corespunzător ele sunt uimitor de eficace. Ele pot fi comparate cu orchestrarea unei muzici simfonice. Altfel, fără a o planificare sârguincioasa pot suna frecvent ca un cui pe o tăbliţă.

Inapoi

Nu fiţi prea preocupaţi de politicienii care cred că au înţeles că dumneavoastră desfăşuraţi o campanie. Ce dorim să ştie aceştia?

• Vrem ca ei sa ştie că există o campanie de advocacy.

• Vrem ca ei să ştie la ce să se aştepte.

• Vrem ca ei să ştie că nu încercăm să-i inducem în eroare sau să-i înşelăm.

• Vrem ca ei să ştie că dorim o formă de colaborare.

• Vrem ca ei să ştie că acest lucru poate fi avantajos pentru ei.

• Consultanţă gratuită din partea experţilor.
• Un mijloc rapid de comunicare cu un segment de alegători.
• Atunci când se justifică, are un grup gata să-şi sprijine aliaţii.

• Vrem ca ei să ştie că noi considerăm aceste chestiuni importante şi că dorim să le acordam şi timp şi efort.
• Vrem ca ei să ştie că suntem dispuşi să fim corecţi dar agresivi.

Exista trei probleme esenţiale pentru cercetător în activitatea de advocacy:

1. valabilitatea cercetării din perspectiva “beneficiarului”
2. impactul economic şi social
3. cine sunt factorii de decizie?

Decideţi ce doriţi şi puneţi acest lucru în forma unei legi/reglementări.

Acordaţi timpul necesar elaborării unui document bazat pe cercetare.

Distribuiţi documentul şi cereţi opinii critice şi analize din partea experţilor.

Obţineţi sprijin în scris de la cât mai multe posibil dintre segmentele sociale interesate.

Odată ce a fost stabilit conceptul general al unei iniţiative legislative dorite, elaboraţi un plan pentru implementarea strategiei ca suport al misiunii noastre. Acum începem să luăm în consideraţie diferitele etape ale cadrului PLANIFICĂ-ACŢIONEAZĂ- EVALUEAZĂ.

Examinaţi pârghiile legale la momentul respectiv şi asiguraţi-vă că vă încadraţi în limitele legii. Verificaţi dacă vă puteţi atinge obiectivele de advocacy prin metode mult mai eficace financiar sau altă acţiune similară.

Exista o regulă adesea repetată a comportamentului organizaţional: forma urmează funcţiei. În consecinţă, planificatorii trebuie să aştepte până la finalizarea unui plan strategic complet înainte de a hotărî ce buget este necesar.

Stabiliţi necesarul logistic şi strategic într-o manieră realistă înainte de a găsi resursele financiare. Aceasta va da posibilitatea planificatorilor sa calculeze dacă provocarea trebuie amânată.

Înainte de a vă planifica o campanie gândiţi-vă la toate aspectele mediului social şi politic.

Folosiţi metoda SWOT

• Puncte tari
• Puncte slabe
• Ocazii
• Pericole

Analizaţi cine credeţi că vă vor fi aliaţi politici şi cine vă vor fi adversari? Ce grupuri ţintă sau indivizi credeţi că se vor alătura eforturilor dumneavoastră?

Când elaboraţi punctele în timpul etapei de planificare este înţelept să aveţi în vedere un număr de consideraţii privind potenţialii adversari şi aliaţi. Printre cele mai importante preocupări este cea legată de cultura organizaţională a indivizilor şi grupelor ce urmează a fi implicate.

Faceţi o lista cu parteneri potenţiali (Calitate şi Cantitate).

De exemplu, asociaţiile comerciale lucrează cu un amestec de culturi corporative şi este foarte important ca planificatorii să aibă în vedere ca managementul superior al fiecăreia dintre aceste organizaţii să aprobe acest proces pentru a asigura coeziunea şi a evita confuzia în legătură cu misiunea.

Începeţi cu o analiza a crizei anticipativă. Ceea ce poate merge rău într-o campanie va merge rău. În timpul sesiunilor de brainstorming reflectaţi la ce se va întâmpla cu o varietate de scenarii, de exemplu: când un aliat devine nemulţumit de eforturile dumneavoastră. Care ar putea fi un posibil eşec? Care ar fi problemele dacă un asociat

nemulţumit ar divulga informaţii confidenţiale despre campania de advocacy? Acordaţi ceva timp acestor probleme dar nu vă împotmoliţi în această etapă a planificării.

• Petreceţi nişte timp concentrându-vă asupra neprevăzutului şi elaboraţi un plan sau proceduri de criza pentru a rezolva situaţii urgente.
• Când apare o criză concentraţi-vă eforturile asupra soluţiei şi nu asupra problemei
• Nu intraţi în jocul acuzaţiilor. Va diminua principalul mesaj al campaniei.
• Nu ascundeţi deficienţele, rezolvaţi-le şi mergeţi mai departe.

Există trei probleme importante:

• Cine sunt persoanele care autorizează accesul şi cine factorii de decizie?
• Este acesta un mesaj eficace din punct de vedere comportamental?
• Va răspunde publicul într-un mod pozitiv?

Planificarea strategică trebuie să includă o revizuire a chestiunilor privind comunicarea mesajului, misiunii şi strategiilor de bază. Campaniile de advocacy trebuie să se preocupe de:

1.Comunicarea mesajului de bază al misiunii şi:

1. transmiterea lui
2. actualitatea lui
3. autoritatea lui

2.Mesajul campaniei trebuie să atragă atenţia şi să fie

1. captivant
2. inteligibil
3. credibil

3.Campaniile trebuie să dezvolte comunicaţii privind misiunea ce sunt puse în mişcare de public, presă şi client:

1. relevanţă
2. utilitate
3. eficace din punct de vedere al atitudinii
4. eficace din punct de vedere al angajării

Majoritatea abordărilor în planificarea campaniilor de advocacy încorporează aceste şapte etape. Verificaţi detaliile de câteva ori pentru a vă asigura ca aveţi un plan complet integrat care utilizează toate canalele de comunicare care au sens:

1. Declaraţia filosofică
2. Declaraţia misiunii campaniei
3. Ţelurile campaniei
4. Strategii
5. Obiective şi tactici
6. Evaluări

Etapa 1) Planificarea începe cu elaborarea Declaraţiei filosofice. Aceasta este gândirea generală a organizatorilor campaniei într-o propoziţie simplă declarativă.

Etapa 2) Definirea Declaraţiei misiunii campaniei este o altă sarcină semnificativă a etapei planificării. Aceasta ajută la definirea rezultatului aşteptat al sistemului campaniei de advocacy şi care va fi măsura esenţială a succesului.

Declaraţia misiunii trebuie să spună în termeni generali ce aşteaptă campania să realizeze. Fiecare acţiune planificată de campanie din punct de vedere al adoptării declaraţiei misiunii trebuie sa decurgă din declaraţie. Declaraţia misiunii determina care va fi măsura plănuită a succesului.

Pentru că misiunea unei campanii de advocacy se poate schimba cu fiecare ciclu legislativ, este şi mai necesară revizuirea misiunii în legătură cu Declaraţia filosofică. Spre deosebire de multe forme de organizaţii misiunea unei campanii de advocacy trebuie să rămână relativ dinamică şi nu statică de-a lungul timpului şi în cursul schimbărilor în mediul politic.

Etapa 3) Ţelurile campaniei de advocacy trebuie să decurgă în mod natural din declaraţia misiunii şi să rămână consecvente cu declaraţia filosofică.

De exemplu: ţelurile campaniei de advocacy XYZ sunt următoarele:

1. Sa acţioneze pentru a găsi un număr suficient de legiuitori care să sprijine adoptarea noii Legi a Învăţământului Asociaţiilor Profesionale înainte de începerea sesiunii legislative.
2. Sa strângă suficiente resurse financiare înainte de începerea sesiunii legislative pentru a desfăşura o campanie naţională de advocacy.
3. Să recruteze un staff de campanie calificat şi în dispozitiv înainte de sfârşitul acestei sesiuni legislative.

Etapa 4) Strategiile campaniei de atingere a ţelurilor campaniei trebuie şi ele să rămână consecvente cu Declaraţiile misiunii şi filosofice. Strategiile exprimă simplu cum vor fi atinse ţelurile.

De exemplu:

1. Campania de advocacy XYZ va forma o alianţă cu asociaţii comerciale cu aceeaşi viziune pentru a identifica şi recruta un număr suficient de legiuitori pentru a se introduce şi a se adopta noua Lege a Învăţământului Asociaţiilor Profesionale.
2. Campania de advocacy XYZ va elabora o listă a ONG-urilor şi firmelor care sprijină adoptarea noii Legi a Învăţământului Asociaţiilor Profesionale.
3. Campania de advocacy XYZ va organiza o campanie de voluntariat cu cetăţenii care sprijină de asemenea adoptarea noii Legi a Învăţământului Asociaţiilor Profesionale şi care doresc să se ofere voluntar să sprijine adoptarea ei.

Etapa 5) Etapele Obiective şi Tactici devin ghidul de muncă de fiecare zi al celor ce muncesc în cadrul campaniei (staff şi voluntari). Trebuie revizuite periodic pentru a asigura că termenele şi procedurile sunt consecvente cu Declaraţiile Misiunii şi Filosofice. Trebuie de asemenea folosite pentru a evalua progresul în atingerea ţelurilor. Este importantă cuantificarea tacticilor şi ţelurilor pentru a putea fi analizate în raport de un termen bine detaliat.

Exemple:

1. Primul obiectiv: stafful va contacta legiuitorii cu 30 de zile înainte de sesiune.

Tactici: 1) Trimit scrisori, 2) Continuă cu apeluri telefonice, 3) Legiuitorii simpatizanţi să-şi contacteze tovarăşii.

2. Al doilea obiectiv: stafful va susţine patru întâlniri deschise pentru ONG-uri şi persoane individuale interesate în a afla mai multe despre noua Lege a Învăţământului Asociaţiilor Profesionale.

Etapa 6) Evaluările cuantificable ale indicatorilor sunt de importanţă majoră pentru succesul final al campaniei şi al campaniilor următoare. Acest lucru permite unei organizaţii să înveţe ce merge şi ce nu a mers pentru o perioada de timp cu o cantitate dată de resurse. Aceasta permite analize cost-beneficii pentru diversele acţiuni şi asigură o bază pentru îmbunătăţirea performanţei viitoare.

Exemple:

1. Care a fost raportul scrisorilor trimise numărului de legiuitori atraşi de partea dvs?
2. Care a fost raportul scrisorilor al căror rezultat a fost recrutarea legiuitorilor atunci când s-a folosit o versiune mai scurtă a scrisorii?
3. Care a fost raportul apelurilor telefonice date legiuitorilor atraşi de partea dvs într-o perioadă de timp dată?

Primul canal de comunicare disponibil campaniei de advocacy este legat de acţiuni privind acţiuni în instanţă.

Utilizarea acestor mecanisme legale iese din sfera acestei prezentări dar asiguraţi-vă că nu uitaţi şi investigaţi remediile disponibile împreună cu profesionişti în drept calificaţi:

• Asiguraţi-vă că au cunoştinţe juridice solide.
• Asiguraţi-vă că nu lucrează pentru al client cu interese conflictuale.
• Asiguraţi-vă că dacă îi plătiţi vă garantează că îşi vor prezenta rezultatele documentării în scris.

Inapoi

LOBBY DIRECT

Al doilea canal de comunicare disponibil unei campanii de advocacy este bine cunoscut în general. Majoritatea oamenilor este familiarizată cu expresia “a face lobby”. Îşi are originea în vremurile când oameni cu interese politice în special legislative aşteptau în lobby-urile clădirilor ce-i adăposteau pe legiuitori o şansă de a convinge factorii de decizie să voteze într-un fel sau în altul. Astăzi termenul de “lobbyist” (cel ce face lobby) se refera la profesionistul sau voluntarul care este implicat în această formă directă de contact cu factorii de decizie în legătură cu anumite probleme.

În anii trecut sarcina celui ce făcea lobby era de a influenţa factorii de decizie prin contact direct, presiune şi negocieri. Aceasta pe drept cuvânt invoca imagini cu afaceri încheiate sau comploturi urzite în camere din spate pline de fum. Nu prea mai coincide cu ceea ce face cel ce face lobby astăzi.

În contextul campaniilor de advocacy moderne, cel ce face lobby are un rol mult mai cuprinzător. Pe lângă negocierile directe cu factorii de decizie, cel ce face lobby le pune la dispoziţie informaţii inestimabile şi profesioniste. Simultan cel ce face lobby asigură informaţii strategice vitale directorilor de campanie de advocacy în fiecare etapă a procesului de legiferare. Primirea celui care face lobby şi a informaţiei pe care o furnizează este adesea un factor cheie în a determina care factor de decizie va primi mai multă sau mai puţină atenţie din partea campaniei. Cel ce face lobby răspunde de evaluarea situaţiei legislative şi de consilierea privind strategii şi tactici posibile bazate pe alte informaţii adunate de la surse independente cum ar fi: alte persoane care fac lobby, alţi legiuitori, reprezentanţi ai presei şi staff legislativ.

Cel ce face lobby îşi actualizează permanent informaţia despre identificarea factorilor de decizie care sunt adversari sau suporteri, efectul altor tactici de campanie asupra factorilor de decizie, verificarea legilor şi ţinerea la curent cu amendamente, şi asigură informaţii de specialitate legiuitorilor şi staff-ului. Pentru că legislaţia şi politicienii sunt întotdeauna ţinte mobile, cel ce face lobby reprezintă ochii şi urechile operaţiunii.

Fie că este un amator sau un profesionist plătit, cea mai importantă funcţie a unei persoane ce face lobby este aceea de a se angaja în relaţii personale oneste cu oficialităţile alese sau numite şi staff-ul acestora. Cel ce face lobby acordă de asemenea atenţie listei de persoane de importanţă pentru legiuitor:

MAI MULT

• Familia şi prietenii apropiaţi
• Voluntari şi contribuabili pentru oficialitatea aleasa
• Alegatorii oficialitatii alese
• Alti alegatori
• Non-alegatori

MAI PUTIN

Inapoi

De ce folosim coalitii?

1. Demonstreaza mai usor "interesul public" cu alte voci: grupuri de consum, grupuri obstesti sau comunitare; organizatii fratesti, alte companii, grupuri de mediu, grupuri ale minoritatilor etnice, organizatii de munca şi academice.
2. Sunt a win-win choice pentru oficialitatile alese care pot alege intre doua grupari de interese concurente. O alegere mai usor de aparat pentru factorii de decizie.
3. Desi politica creeaza relatii ciudate ea adesea creeaza şi o credibilitate solida. Acelasi lucru este valabil şi pentru coalitii. Hai sa fim de acord în fata tuturor ca nu suntem de acord cu nimic.
4. Sunt mai intreprinzatoare şi se misca repede în a folosi orice oportunitate şi în a lansa atacuri. Au reguli bine stabilite dar nu tind sa devina prea birocratice. O abordare ad-hoc functioneaza pentru ca este flexibila.
5. Un purtator de cuvant credibil. Figura publica. Arata şi suna foarte putin ca un CEO. Asociatiile de afaceri privite ca interese speciale de catre media. Ca în vestul salbatic, puneti carutele în cerc.
6. Sunt mai usor de construit de sus şi din fata. Asta le face mai comod de utilizat.
7. Servesc drept sursa excelenta pentru o echipa a adevarului. O provocare permanenta pentru cealalta parte.

Cateva precautii:

1. Aduceti-vă permanent aminte ca partenerii dumneavoastră de coalitie nu arata şi nu actioneaza la fel cu dumneavoastră şi asta e un lucru bun.
2. Indiferent de cat de bine intentionati sunteti veti fi acuzati ca fiind a front group. Fiti pregatiti sa demonstrati o larga baza de sprijin.
3. Anticipati ce se intampla când partenerii ies din coalitie. Materiale revizuite. Cea mai eficienta coalitie este cea colaborativa şi nu detinuta.

Al treilea canal de comunicare la dispoziţia campaniilor de advocacy sunt bine cunoscutele mijloace de comunicare în masă. Nu sunt un canal folosit în mod obişnuit pentru a avea un impact direct asupra factorilor de decizie (exista unele excepţii când anunţurile publicitare vizează direct factorii de decizie).

Mass-media este adesea folosita ca un mijloc de a prezenta probleme alegătorilor şi de a-i educa în privinţa impactului acţiunilor legislative potenţiale, şi de a câştiga credibilitate şi sprijin public.

Acest canal de comunicare funcţionează cel mai bine când există un ţel imediat sau un pericol iminent în zona legislativa sau de reglementare, opus unei simple susţineri a unui program.

• Stabiliţi ţeluri strategice de comunicare în sprijinul obiectivelor celorlalte canale de comunicare. Aceasta vă va ajuta să evitaţi o postură reactivă şi impulsivă.

• Mesajele clare, concise si uşor de memorat sunt esenţiale.

• Repetiţia este esenţială.

• Mass-media este atât un public cât şi un instrument.

• Relaţiile din mass-media sunt importante şi pot influenţa natura reportajelor si editorialelor.

• Formulaţi problema în aşa fel încât să vă situaţi pe o poziţie dominantă, identificaţi-vă cu interesul cetăţeanului si rămâneţi de partea “celor buni”.

Acest canal de comunicare este diferit de celelalte trei prin aceea că comunicarea provine dintr-un singur punct şi se îndreaptă spre o multitudine de destinaţii.

1. Publicitate plătită
2. Ştiri generate
3. Tehnologie interactivă

• Viteză în prelucrarea informaţiilor primite
• Mesaj către un public specializat
• Internet: unul către un milion…milioane către milioane
• 4.925 de ziare online în lumea întreagă
• Cercetare (documente online), urmărirea adversarului

• Radio
• Televiziune
• Bannere Web
• Anunţuri tipărite
• Firme

• Talk show-uri
• Evenimente
• Comunicat de presă
• Conferinţă de presă
• Mărturii
• Anchete
• Sondaje
• Studii

• Poşta directă
• Scrisori trimise în masă
• Utilizarea softului „Predictive dialing"
• Faxuri trimise în masă

• Articol de opinie
• Studii independente
• Anchete
• Sondaje
• Conferinţe de presă

Strategie: Mesaj către public specializat

• Televiziune prin cablu
• Poşta directă
• E-mail
• Legătură prin satelit
• Anunţuri publicate o singura dată

• Radio
• Televiziune
• Anunţ publicitar în cotidiane

Elaborarea mesajului: mai întâi formulaţi problema conform propriilor condiţii

• Descriere amănunţită
• Ideologia ideii
• Localizaţi contextul daca este posibil

Evocaţi valori importante în viaţa lor:

• Sănătate
• Familie
• Credinţă
• Serviciu
• Educaţie pentru copii
• Cămin
• Timp liber
• Pensionare
• Pozitiv, onest şi apropiat

Progrese în tehnologia comunicării

• Teleconferinţe
• Sisteme de comutare a apelurilor
• Telegrame
• Campanii privind cardurile pentru poşta electronică pentru prieteni sau legiuitori
• Şedinţe online cu factori de decizie

Ce este nivelul de bază? Sunt “cei buni” despre care tocmai am vorbit în secţiunea despre mass media. Sunt oameni de rând, oameni reali, angajaţi reali, pensionari, acţionari, vânzători, furnizori si clienţi.

• “Toată politica se face la nivel local”. Valorificaţi interesul personal al alegătorilor locali iluminaţi
• Mesajele la nivel de bază sunt transmise de la om la om.
• Mesajele la nivel de bază sunt generate pe doua planuri.

1. între organizaţie si voluntar
2. între voluntar si factorul de decizie

• Nivelul este compus din cetăţeni individuali care caută să influenţeze adoptarea sau respingerea unei legi sau reglementari lucrând împreună cu organizaţii de advocacy.
• Valoarea contactelor la nivel de bază constă în faptul că ele sunt directe de la om la om, de la persoane individuale până la factorii de decizie. Impresia durabilă asupra politicianului constă în faptul că un contact personal generează un sentiment similar în radul alegatorilor. Campaniile de advocacy pot educa alegătorii şi pot susţine acest sprijin credibil.
• Adesea se formează coaliţii la nivelul de bază. Ele diferă de coaliţiile dintre asociaţiile de afaceri sau profesionale prin aceea că sunt formate fir cu fir, om cu om. Sunt alcătuite din diverse perspective, filosofii şi straturi sociale, de afaceri sau nu. Oameni care nu sunt de acord pe diverse probleme vor ajuta la echilibrarea coaliţiei la nivel de bază.
• Este necesara o atragere concertată în eforturile depuse la nivelul de bază. Necesită multă muncă. De aceea pot fi organizate mai bine pe bază de program decât pe bază de campanie. Relaţiile sunt ca o grădină. Trebuie cultivate; plantează înainte de a recolta.
• Accentul se pune pe experienţa cetăţeanului si nu a politicianului.
• Trebuie să ştie că sunt susţinători şi că ştiu programul.
• Când companiile iau parte la campaniile la nivel de bază este foarte important ca cei din conducere să aprobe si să participe.
• Păstraţi echilibrul între problemele fierbinţi si menţinerea la zi a informaţiilor si efectuarea apelurilor. Ce e prea mult strică.

Acţiunile voluntarilor de la nivelul de bază sunt cel mai bine direcţionate dacă au în vedere următoarele priorităţi:

• Vizite personale la Capitoliu
• Vizite personale la Ministerul Afacerilor de Interne.
• Scrisoare personală
• Apel telefonic (persoanei responsabile identificate în cadrul staff-ului legislativ)
• Fax (semănătura personală)
• E-mail (adresă sau telefon)
• Petiţie
• Trimitere de scrisori în masă

Înarmaţi-vă voluntarii cu suficientă informaţie pentru a le putea permite sa-si exprime poziţia în termeni obişnuiţi si pentru a putea să-şi fundamenteze poziţiile cu convingere pe baza propriei experienţe.

Asiguraţi suporterilor informaţii echilibrate astfel încât sa nu aibă impresia că vreţi să îi îndoctrinaţi.

Bazaţi-va pe câteva “Contacte-cheie” pentru a juca rol de susţinători permanenţi. Acesta nu este un joc al cuiva din interior bazat pe strategii de culise şi pe favoruri. Persoana de contact-cheie va avea o relaţie identificabilă cu problema. Un impact serios şi o informaţie relevanta şi actuala sunt esenţiale.

În cadrul unui program integrat acţiunile la nivel de bază sunt amplificate de mediul de transmitere. Ele sunt făcute cunoscute în mod ideal de cei recrutaţi de la persoană la persoană şi care au sentimentul angajării şi al participării.

• Sistem de anunţare/transmisie a acţiunilor planificate
• Tabele standard cu date suficiente pentru a furniza informaţie de bază cu impact.
• Sesiuni de pregătire.
• Scrisori de recunoaştere, răspuns si mulţumire.

Stabiliţi un model de comunicare şi acţiune cu toţi voluntarii. Acest lucru este de folos atunci când este necesară o activare rapida în cazul unor probleme importante. Exersaţi munca cu voluntarii pentru a întreprinde periodic următoarele acţiuni de bază:

• Apeluri telefonice la oficialităţi politice
• "Scrie acum, chiar acum!"

• scrisori către oficialităţi
• scrisori către editor
• poşta directă

• Petiţii
• Faxuri
• E-mail
• Întâlniri faţă în faţă
• Forumuri
• Mitinguri
• Alarme
• Ghidul alegătorului
• Web-site
• Distribuirea pachetelor metodice pentru voluntari
• Vizite la redacţii de publicaţii
• Distribuire de pliante
• Bănci de numere de telefon
• Instruire pentru programul contacte-cheie

Aici intervine din nou cu informaţiile necesare cel care face lobby. Legislaţia este întotdeauna o ţintă mişcătoare. Şi legiuitorii sunt adesea ţinte mişcătoare. Angajamentele trebuie reiterate. Suporterii trebuie lăudaţi.

Şi în acest caz tehnologia joacă un rol semnificativ. Se organizează baze de date relaţionale pentru a arata relaţia dintre elementele informaţiei; o baza de date în care informaţiile între doua sau mai multe fişiere duc la crearea unui al treilea.

Baza de date trăieşte si respiră

• Urmărire si monitorizare
• Comunicarea într-un stadiu pregătit
• Identificarea trendurilor suporterilor si adversarilor
• Stabilirea contactelor cu factorii de decizie
• Moneda activităţii de advocacy; Protejaţi-o

• Nivelul acordului
• Gradul de angajare
• Potenţialul de a se implica
• Potenţialul de a participa şi în ce mod
• Metoda preferata pentru contacte viitoare din partea organizaţiei.

• Nume de botez
• Al doilea nume de botez
• Nume de familie
• Sufix
• Adresare
• Primul rând al adresei
• Al doilea rând al adresei
• Oraş
• Cod poştal
• Cod judeţean
• Telefon
• Număr de fax
• Adresa de e-mail
• Web Site URL
• Numele companiei
• Sursa listei
• Grad de mobilizare
• Metoda de contact
• Date de contact
• Observaţii suplimentare

Este importantă unificarea, curăţarea si ştergerea duplicatelor în mod obişnuit. Se economiseşte timp şi se evită iritarea.

Trucul consta în mutarea organizaţiilor de bază dincolo de punctul din care sunt văzute ca unelte reactive ale politicii pentru situaţii de criză. Ar trebui văzute ca o unealta vitală îndreptată spre comunitate.

În mod ideal orice “Chemare la Acţiune” ar trebui să asigure:

• O reiterare a unei probleme importante
• O descriere obligatorie a consecinţelor potenţiale ale problemei
• Ce trebuie să facă voluntarul exact pentru a ajuta
• Un mijloc de a raporta ce s-a făcut
• Discutarea problemelor.

Susţinătorii dumneavoastră trebuie să ştie că sunt susţinători. I-aţi împuternicit şi i-aţi motivat. Educaţi-i în privinţa problemelor şi a procesului, să ştie cine sunt actorii. Comunicare de rutina. Chemare limitata la acţiune. Mergeţi la izvor. Dar chemaţi-i cel puţin o dată pe trimestru.

Programele adresate nivelului de bază sunt ideale pentru asociaţiile de afaceri si profesionale. Ele fac legătura între interesul unei companii şi familia sa extinsa: pacient, furnizori, alte companii, angrosişti, distribuitori, pensionari, pacienţi si clienţi.

Văzute ca cercuri concentrice; cu cât sunt mai spre exterior cu atât sunt mai credibile.

• Acţiunea de convingere de la vârf în jos – vitală.
• Angajamentele pe termen lung sprijină organizaţia în vremuri bune şi în vremuri grele.
• Controlarea mesajului, ce trebuie spus şi ce nu trebuie spus.
• Toţi sunt voluntari. În această activitate trebuie să creadă toată lumea; sunt parteneri.
• Indiferent de poziţia în companie sau în asociaţie, trimite un mesaj profund salariaţilor de rând. Acest lucru intensifica atragerea de noi angajaţi pe orizontală.

• personal